Consiliere psihologica

Cancerul pulmonar este o povara. Prognosticul acestuia, de cele mai multe ori atat de rezervat, poate induce pacientului o stare de depresie cronica. Iar uneori, aceasta se reflecta si asupra prietenilor si familiei. Pacientii cu cancer se intreaba adesea cum acest diagnostic va ajunge sa le conduca viata, sa le influenteze randamentul la locul de munca, dar si relatiile cu colegii si prietenii.

Anxietatea se combina adesea cu depresia, cele doua formand o stare de spririt fluctuanta care poate deveni epuizanta. Sentimentele dominante ajung sa fie cele de infrangere, noncombat, resemnare. Pacientii cu cancer pulmonar simt ca viata intr-adevar se termina. Specialistii nu sustin ca discutiile cu cei dragi sunt leacul universal, dar sunt de parere ca ele ajuta. Membrii familiei pot fi un adevarat sprijin si incearca de cele mai multe ori sa adopte o atitudine care sa incurajeze pacientul. Insa, discutiile pe aceasta tema nu trebuie sa porneasca de la cei din jur. Daca este ceva despre care pacientul doreste sa discute, el trebuie sa fie cel care le initiaza, pentru ca altfel poate crede ca prietenii incearca sa ii incalce intimitatea.

Multi dintre pacientii diagnosticati cu cancer pulmonar se simt mai bine discutand despre problemele lor cu alti pacienti cu aceasta afectiune. Se simt mai bine intelesi, iar cel cu care discuta nu este un strain total, ci este cel cu care imparte suferinta si boala. In prezent, s-au format foarte multe grupuri de suport, in care pacientii incearca sa se ajute unii pe altii. Astfel de grupuri sunt foarte recomandate, specialistii gasindu-le intr-adevar practice.