Tratamentul cancerului de san

Scopul tuturor tratamentelor impotriva cancerului este de a distruge sau de a indeparta tumora sau toate celulele canceroase din organismul pacientului. Acest lucru este posibil prin folosirea corecta a tratamentelor adecvate, de obicei, in asociere. Tratamentul cancerului este un tratament multimodal   (presupune colaborarea dintre chirurg oncolog, radioterapeut, oncolog medical). Tratamentul este necesar chiar si in stadiile avansate, pentru a obtine o prelungire a supravietuirii cu o calitate buna a vietii (tratament paliativ).

Chirurgia
Chirurgia poate fi:

• curativa (indepartarea tumorii primare si obtinerea vindecarii);
• paliativa – de ameliorare a simptomelor (cu scop de imbunatatire a calitatii vietii si in unele cazuri de prelungire a supravietuirii);
• de urgenta (ex. ocluzii intestinale, decompresii, hemoragii) sau de reconstructie, dupa interventii mutilante (ex. postmastectomie).

Efecte secundare ale chirurgiei produc infirmitati (amputatii de membre, nas, urechi, mastectomie sau extirparea sanului, enucleere sau extirparea unui ochi, cicatrici cheloide), limfedem (al bratului postmastectomie, al membrului inferior dupa excizia ganglionilor pelvini), sindrom dureros abdominal (cauzat de aderente sau bride aparute dupa interventii chirurgicale pe abdomen).

Radioterapia
Reprezinta modalitatea de tratament ce utilizeaza radiatii ionizante. Utilizarea radiatiilor ionizante in tratamentul cancerului se bazeaza pe posibilitatea de a obtine distrugerea celulelor tumorale, fara a determina alterari grave si ireversibile asupra tesuturilor sanatoase din jurul tumorii.
Tehnicile de radioterapie sunt:

• iradiere externa;
• brahiterapie sau curieterapie (prin plasarea unor surse radioactive in tesutul tumoral);
• radioterapie metabolica (cu izotopi).

Radioterapia poate fi:

• curativa;
• neoadjuvanta = preoperatorie (cu scopul de reducere a tumorii primare, imbunatatirea controlului loco-regional al bolii);
• adjuvanta = postoperatorie (sterilizarea patului tumoral cu reducerea riscului de recidiva locala sau la distanta, la pacientii cu factori de prognostic nefavorabil);
• paliativa (antalgica, decompresiva, hemostatica).

Efectele secundare ale radioterapiei depind de localizarea tumorii, tipul de iradiere, volumul tumoral, factorul timp, varsta, starea clinica a pacientului, bolile asociate. Pot fi acute (apar in timpul iradierii) sau tardive (apar dupa 6 luni de la terminarea radioterapiei). Complicatii acute: stare de rau de raze – in primele zile de radioterapie (astenie, anorexie, greata, cefalee), eritem cutanat (roseata pielii), mucita, greata si varsaturi, diaree, dureri abdominale, caderea parului, astenie fizica si paloare (datorita anemiei), risc crescut de infectii (prin scaderea numarului de leucocite), sangerari diverse (prin scaderea numarului de trombocite). Efectele secundare tardive: fibroza, dermatita, ulceratii, fistule, insuficiente de organe (plamani – fibroza, maduva osoasa – aplazie, rinichi – nefrita, inima – pericardita, ficat – hepatita, mielita radica). O categorie particulara de efecte secundare sunt cele mutagene si cancerigene. Radioterapia este incriminata in aparitia unor cancere secundare ce apar la ani de zile de la iradiere (leucemii, mielodisplazii, limfoame, sarcoame).

Chimioterapia
Reprezinta modalitatea de tratament ce utilizeaza medicamente citotoxice (citostatice) pentru distrugerea celulelor maligne. Se administreaza pe cale intravenoasa (cel mai frecvent), orala, intracavitara, intraarteriala, intratumorala sau intramusculara.
Chimioterapia poate fi:

• curativa (reprezentand principala modalitate de tratament);
• neoadjuvanta sau preoperatorie (cu scopul de reducere a tumorii primare, imbunatatirea controlului loco-regional al bolii si scaderea riscului de diseminare la distanta a bolii);
• adjuvanta sau postoperatorie (pentru reducerea riscului de recidiva locala sau la distanta, la pacientii cu factori de prognostic nefavorabil);
• paliativa (in scop de imbunatatire a calitatii vietii = reducerea simptomatologiei).

Chimioterapia se administreaza, de obicei, in cure/serii de 1 zi, 2 zile, 3 zile sau 5 zile (exista si serii mai complexe), fiecare perioada de tratament fiind urmata de o perioada de refacere (3-4 saptamani). Se pot utiliza unul sau mai multe citostatice, in functie de localizare, forma histopatologica, stadiul clinic, bolile asociate si optiunea medicului curant.
Efectele secundare ale citostaticelor sunt multiple, cu grade variate de severitate, temporare sau permanente. Ele depind de citostatic, de doza administrata si de durata tratamentului. Cele mai frecvente reactii adverse sunt: astenie fizica, lipsa poftei de mancare, alopecie (caderea parului), greata si varsaturi, risc crescut de infectii (prin scaderea numarului de leucocite), sangerari diverse (prin scaderea numarului de trombocite), tulburari ale tranzitului intestinal (diaree sau constipatie), anemie, mucozita, reactii alergice. Majoritatea efectelor secundare pot fi ameliorate prin tratamente specifice si, de obicei, dispar dupa terminarea chimioterapiei.

Hormonoterapia
Hormonoterapia este o modalitate de tratament oncologic utilizata in cancerele hormonodependente (acele tumori ce provin din tesuturi a caror crestere este controlata de hormoni).
Terapiile hormonale pot fi supresive (suprima sursele de hormoni din organism) – chirurgical, medicamentos sau radiologic si/ sau aditive (blocheaza actiunea hormonilor din organism).
Cancerul mamar reprezinta localizarea in care terapia hormonala este cel mai frecvent utilizata si studiata, atat ca tratament adjuvant la pacientele cu factori de prognostic nefavorabili, cat si in stadiul metastatic cu rol de paliatie. La barbat, cancerul de prostata este de asemenea hormonodependent.
Tratamentul hormonal determina in general diminuarea simptomelor (paliatie) cu imbunatatirea calitatii vietii si influenteaza in mica masura cresterea supravietuirii.
Efectele secundare ale hormonoterapiei sunt foarte variate, in functie de medicamentul utilizat, sunt relativ frecvente, dar in marea majoritate a cazurilor severitatea este minima, neafectand major calitatea vietii.

Terapia biologica
Terapiile biologice cuprind acele tratamente antitumorale ce utilizeaza actiunea mecanismelor naturale de aparare ale organismului impotriva tumorii si/sau substante implicate in diferentierea, proliferarea si activitatea celulelor imune.
Considerata a IV-a modalitate majora de tratament in cancer, terapia biologica a evoluat continuu in ultimii ani odata cu intelegerea mai profunda a mecanismelor de producere si evolutie a cancerului.