Ma numesc G.P, am 41 de ani
Medicii au inteles ca sunt foarte interesata de tot ceea ce inseamna boala mea si am fost prima care am aflat un posibil diagnostic chiar in prima zi. Intrucat operatia se anunta a fi una foarte dificila, cu multe efecte secundare datorita localizarii tumorii, m-am deplasat la o clinica de neurochirurgie din Bucuresti. In cursul analizelor medicale pentru operatie s-a descoperit pe o radiografie ca am o pata de 3 cm pe plaman. Diagnosticul final l-am aflat dupa analiza medicala in urma operatiei la cap, operatie facuta in Germania. S-a stabilit ca este un cancer pulmonar. In acel moment am fost foarte suparata, pentru ca banuiam dar tot mai speram sa nu fie cancer.

Ma numesc G.P, am 41 de ani

Ma numesc GP, am 41 de ani, in prezent sunt functionar public in Suceava. Sunt casatorita si am o fetita studenta.Sunt o persoana obisnuita, putin timida, iar ca pasiune pot sa spune ca imi place mult sa lucrez la calculator. Nu pot sa imi explic de ce m-am imbolnavit de cancer pulmonar, nefiind fumatoare. Cred ca stresul cotidian a avut o legatura cu declansarea bolii. Am fost diagnosticata in luna mai 2007 in urma unui accident cerebral. Stand in pat mi-am pierdut cunostinta, motiv pentru care am ajuns la spital la Iasi. Mi s-a facut o computer tomografie la cap si mi-au spus direct ca am o tumora si ca s-ar putea sa fie chiar o metastaza, asa dupa cum arata.

Ma numesc GP, am 41 de ani, in prezent sunt functionar public in Suceava

Medicii au inteles ca sunt foarte interesata de tot ceea ce inseamna boala mea si am fost prima care am aflat un posibil diagnostic chiar in prima zi. Intrucat operatia se anunta a fi una foarte dificila, cu multe efecte secundare datorita localizarii tumorii, m-am deplasat la o clinica de neurochirurgie din Bucuresti. In cursul analizelor medicale pentru operatie s-a descoperit pe o radiografie ca am o pata de 3 cm pe plaman. Diagnosticul final l-am aflat dupa analiza medicala in urma operatiei la cap, operatie facuta in Germania. S-a stabilit ca este un cancer pulmonar. In acel moment am fost foarte suparata, pentru ca banuiam dar tot mai speram sa nu fie cancer.

Inainte de a fi diagnosticata n-am stiut absolut nimic despre aceasta boala. Nu am fumat si nu m-am gandit niciodata ca as putea sa ma imbolnavesc de cancer pulmonar. Am aflat detalii despre aceasta boala abia dupa ce am fost diagnosticata. Cel mai usor mi-a fost sa aflu informatii de pe Internet. In ultimii doi ani, inainte de diagnostic, am avut o tuse seaca in perioada rece a anului, tuse pe care o tratam cu miere de albine. Aceasta tuse nu se insotea niciodata de febra, dureri. De asta nici nu am dat importanta. Simptomul cel mai important a fost o oboseala foarte pronuntata. Nu parea nimic grav din cauza caruia sa ma sesizez ca ar putea sa fie ceva cu plamanul meu. In momentul in care am fost sigura de diagnostic am fost foarte suparata, dar doar pentru o zi. A doua zi de dimineata mi-am propus sa accept boala, sa accept ca am de intampinat o greutate mare si sa lupt in continuare pentru viata mea.

Familia, cunostintele, colegii au fost foarte surprinsi de acest diagnostic, ca si mine de altfel. Mi-au fost alaturi. Poate unii s-au speriat, le era teama sa vorbeasca cu mine, dar cand au vazut ca eu nu sunt speriata, ca ma comport ca si inainte, atunci n-au mai fost nici un fel de probleme de comunicare. Am o prietena foarte buna cu care am discutat, poate mai mult decat cu mama mea, care stiam ca sufera foarte mult. I-am spus despre tot ce simt, toate problemele mele. Nu mi-am pus problema de ce m-am imbolnavit niciodata. M-am gandit ca nu are nici un sens sa ma plang. Am luat boala ca atare si mi-am propus sa ma lupt cu ea pentru viata mea.

Cancerul pulmonar mi-a schimbat viata complet. In primul rand, nu am mai mers la serviciu, am stat foarte mult prin spital, am facut foarte multe controale, am luat tratamente. Viata sociala – aproape inexistenta. Sunt oarecum altfel decat ceilalti. Eu am incercat sa ma comport oarecum la fel, dar nu pot sa fac aceleasi lucruri ca si ei pentru ca obosesc foarte repede. Nu pot sa muncesc ca inainte, urmare a radioterapiei pe care am facut-o dupa operatia la cap. Am probleme cu concentrarea si atentia. Acasa, de exemplu, nu mai pot sa dau cu aspiratorul, obosesc foarte repede, mai ales acum, am slabit foarte mult. Miscarea si aerul curat imi fac bine. Ma uit la emisiuni medicale la televizor, mai caut pe Net informatii de tot felul despre medicina, despre alti bolnavi care au suferit aceasta boala si care au reusit, cel putin pana in prezent, sa o invinga. Am urmarit forumuri, discutii despre aceasta boala si despre tratamentul pe care il urmez. Nu am apelat la un suport psihologic. Am incercat sa fiu foarte tare. Sotul meu s-a intalnit cu un psiholog, dar pana la urma eu am fost psihologul lui cel mai bun. Mi-a dat speranta increderea totala in Dumnezeu.

Mi-am dorit foarte mult sa imi vad fiica intrata la facultate, sa vad ca si-a ales un drum in viata. Asta a fost prima mea dorinta dupa ce am aflat ca sunt bolnava de cancer si ca este un cancer despre care se stie foarte putin. M-am bazat tot timpul pe parintii mei, care se roaga mereu pentru mine, am incercat sa fiu optimista si, mai ales, sa nu cad prada disperarii. Dupa aflarea acestui diagnostic, am devenit mai responsabila, ma gandesc mult la sanatatea fiicei mele, ma gandesc ca sanatatea este mai importanta decat orice altceva. Fiica mea este inca la varsta adolescentei. Este clar ca pe ea nu o sperie inca problemele acestea. Cu toate acestea, incerc sa o responsabilizez, s-o fac sa-si dea seama cat de mult inseamna sa ai grija de sanatate si sper ca sfaturile pe care i le dau acum au sa-si faca efectul mai tarziu. Ultimul an a fost poate unul dintre cei mai grei ani din viata mea. Pe langa faptul ca sunt bolnava, am avut emotiile examenelor fiicei mele, examenul de bacalaureat si examenul de admitere la facultate. Cred ca aceste examene au fost principalul lucru care m-a preocupat. Dupa ce a intrat la facultate si toate lucrurile s-au clarificat, m-am linistit oarecum si m-am concentrat din nou asupra bolii mele.

Dupa operatia la cap, am facut 25 de sedinte de radioterapie la un cabinet particular din Germania. Operatia la plaman nu s-a putut efectua deoarece in urma examenului PET scan s-a dovedit ca aveam si ganglionii din sistemul limfatic afectati, iar operatia ar fi fost inutila. Am aflat de la un coleg care avea si el cancer ca se poate face tratament cu citostatice direct in tumora. Am facut tot in Germania 5 sedinte de chimioembolizare in plamanul stang, acolo unde se afla tumora principala, cate una pe luna, apoi in luna urmatoare, noiembrie 2007, am avut o interventie chirurgicala cu laser, minim invaziva, prin care a fost eliminata tumora din plaman. Peste alte 6 luni am efectuat un control, am trimis CD-ul medicului din Germania sa-mi comunice o parere asupra starii mele de sanatate. Am fost chemata din nou la sedinte de embolizare pentru ca aparusera niste tumori mult mai mici, metastaze, in acelasi plaman. Aceste sedinte de embolizare au fost urmate de o sedinta de extirpare a tumorilor, dar cu microunde, nu cu laser.

In Germania mi s-a recomandat sa incep un tratament cu un medicament de ultima generatie sub forma de tablete. Primele doua cutii le-am primit in Germania ca donatie din partea firmei producatoare, in urma unei cereri pe care le-am adresat-o in scris de a-mi oferi tratament pentru boala pe care o am. Citisem pe internet despre acest medicament, am aflat ca este cel mai modern, cel mai potrivit pentru tipul meu de cancer. M-am intors in tara si m-am adresat medicului meu oncolog din Suceava sa ma ajute sa continui acest tratament. Mi s-a facut referat si am obtinut de la Comisia din Bucuresti aprobarea de a continua acest tratament.

Aproximativ o saptamana dupa tratamentul cu citostatice aveam unele probleme ca oboseala, tuse. Am avut mare incredere in acest tratament cu tablete si se pare ca a avut rezultate bune. Este mult mai usor de luat decat o chimioterapie obisnuita prin perfuzie si are efecte secundare mai usor de suportat. Am grija sa iau cate o tableta in fiecare zi, la aceeasi ora si sa respect instructiunile din prospect. Am avut parte de toate efectele secundare, dar sunt usor de suportat, nu m-au deranjat in viata de zi cu zi. Nu am intrerupt niciodata tratamentul, asa am inteles eu ca trebuie procedat pentru un efect cat mai bun al tratamentului.

In ceea ce priveste modul cum privesc eu viitorul, cred ca acest ultim tratament mi-a oferit ocazia sa am un viitor. Cat timp nu stiu, dar asta este esentialul. Asa cred eu. Datorita acestui tratament am un viitor sau ma gandesc la un viitor. Celor care sunt diagnosticati cu cancer pulmonar le-as spune sa nu dispere, pentru ca sunt metode noi de tratament, probabil ca vor apare si alte metode si mai eficiente, sa lupte pentru viata lor, sa aiba speranta. Eu sunt o persoana echilibrata. Nu sunt o persoana optimista, dar am incercat sa imi impun um anumit optimism. Cred ca echilibrul m-a ajutat sa ajung pana la acest moment.

O campanie initiata de
liga romana de cancer
Cu sprijinul
libertatea