Ma numesc T.A., am 53 de ani

Ma numesc TA, am 53 de ani, sunt de meserie lacatus sudor, dar sunt pensionar de un an de zile, datorita faptului ca am fost diagnosticat cu cancer pulmonar. Am fumat 35 de ani, iar in ultimii ani am fumat cate 50 de tigari pe zi. Am lucrat si in mediu toxic, dar cu ani in urma: fum de gaze de la sudura, vopsele, dar n-am simtit niciodata ca as avea ceva la plamani. Ma consider un om implinit. Am o familie reusita, am trei copii, din care cel mai mic are sapte ani. Sunt un om activ, imi place sa ma plimb cu masina, sa ies la aer curat, sa mai misc cate ceva pe langa casa.

Ma numesc TA, am 53 de ani, sunt de meserie lacatus sudor, dar sunt pensionar de un an de zile, datorita faptului ca am fost diagnosticat cu cancer pulmonar

Am fost diagnosticat in 2007 cand am facut o operatie pentru un hidrocel. In urma radiografiei, mi s-a gasit o tumoare la plamanul stang. Interesant este faptul ca facusem acelasi tip de analize cu 7 luni inainte, pentru a ma angaja undeva si nu s-a vazut nimic. Am fost indrumat catre sectia de chirurgie toracica de unde am fost trimis urgent sa fac computer tomografie. Apoi, mi s-a spus ca trebuie sa ma operez urgent, pentru ca boala a fost descoperita la timp. Eu am tusit ani de zile si am crezut ca este din cauza fumatului. In ultima perioada tusea se agravase. Nu am scuipat sange niciodata, insa cu putin timp inainte de operatie am simtit o durere in piept, dar am crezut ca ma dor muschii si atat. Nu m-am gandit deloc ca as putea sa am ceva la plamani.

N-am stiu nimic despre aceasta boala si am ramas pur si simplu blocat cand mi s-a spus ca am cancer la plaman. Diagnosticul l-am aflat de la chirurgul care m-a operat. In prima faza atat eu, cat si sotia mea ne-am speriat foare tare. Eu am fost un om puternic, nu m-am gandit niciodata la boala.

Cand am aflat acest diagnostic, gandul meu a fost la copilul meu de 7 ani si m-am gandit ca trebuie sa ma fac bine ca sa pot sa il cresc.

Prietenii au venit la mine la spital, m-au vizitat, s-au necajit si ei. Mi-au spus sa nu mai fumez, sa fiu linistit, sa fiu tare. Eu tare am fost tot timpul, v-am spus, eu nu m-am necajit niciodata, fizic am fost foarte bine, poate si asta m-a ajutat mult.

Am acceptat diagnosticul si m-am gandit: trebuie sa traiesc, sa ma fac bine, sa cresc copilul asta. Asta e viata mea.

Am fost trimis apoi la tratament la oncologie. Am facut 6 serii de perfuzii cu citostatice. Oncologul meu mi-a spus despre tratamentul citostatic ca dupa o zi, doua dupa ce ma externez din spital, o sa simt durere de oase, dar nu pentru o perioada indelungata de timp, iar in perioada tratamentului o sa imi cada parul. Intr-adevar am ramas chel complet. Dupa perfuzii, ma simteam vreo doua-trei zile rau. Dureri de oase, oboseala, nu aveam pofta de mancare. Dupa tratament, mi-a revenit totul la normal.

Dar chimioterapia nu m-a ajutat deloc pe mine, iar doamna doctor mi-a recomandat un tratament nou, sub forma de tablete, ca sa scap de tumoare. Mi-a spus ca mi-a facut o cerere si trebuie s-o trimita la Bucuresti, daca imi aproba, sa iau medicamentul asta, e foarte bine. Apoi m-a chemat din nou si mi-a spus ca mi s-a aprobat si pot sa iau pastilele imediat. Mi-a vorbit despre acest tratament, mi-a dat si un pliant cu niste poze, mi-a spus sa nu ma sperii daca or sa apara niste bube pe fata, pentru ca asta se cheama alergie, iar daca fac alergia asta isi face efectul medicamentul.

Sotia mea se uita foarte mult pe Internet si imi spune tot timpul de acest tratament. Cand mi s-a aprobat, nevasta mea m-a incurajat foarte mult, mi-a spus ca face bine la corp si m-a ajutat foarte mult psihic si acest lucru.

Dupa primele 30 de pastile, mi-a redus tumoarea la jumatate. Si dupa urmatoarele 30, aproape complet si de acolo incoace, nu mai e nimic. Va dati seama ca si eu m-am incurajat, am devenit mai puternic si n-am bagat in seama boala deloc.

Acum sunt in tratament cu aceste tablete de doi ani, ma simt foarte bine, ma simt sanatos. Dimineata la ora 7 cand ma trezesc, primul lucru iau pastila. Dupa 2 ore mananc. Asa mi-a spus doamna doctor, ori inainte cu doua ore, ori dupa 2 ore, trebuie sa mananc. Pentru ca, spunea dansa, e bine sa nu mananci in perioada asta ca el sa isi faca efectul fara aliment in corp.

Dupa cum mi-a spus doamna doctor, exact la opt zile de la inceperea tratamntului, mi-a aparut o eruptie pe fata si pe corp. In prima luna, de exemplu, eruptia a fost foarte mare. Am fost plin. Pe picioare, de exemplu, nu suportam nici pijamaua. Am avut o perioada in care nu am putut sa ma mai ridic din pat din cauza bubelor. Si in timp ce tumoarea scadea, a scazut si eruptia., iar eu am continat sa iau corect tratamentul, nu am intrerupt nici o zi .Efectul estetic nu m-a deranjat, ca m-am gandit ca indiferent ce estetic am eu, important e ca scap de aceasta boala crunta.

Eu m-am gandit cand am vazut eruptia pe fata mea si pe corp ca iese din tumoare afara. In continuare mai am mancarime pe piele de la aceste tablete. Acest tratament pentru mine a fost mai usor de luat decat injectiile.

Injectia, stiti cum e, mai doare, perfuzia trebuie sa stai acolo mereu sa picure… dar asta ai luat pastila, mai ales ca mi-a facut si bine. Ziua pot sa fac orice, duc copilul la scoala, il aduc, ii mai arat cum sa invete ca e in clasa intai.

Pe mine m-a ajutat acest tratament. Va spun sincer ca la ora actuala ma simt un om sanatos. Mi-a redat speranta si viata.

Altora care sunt diagnosticati cu cancer pulmonar le dau sfatul sa ia corect aceste pastile daca le suporta, sa nu fumeze, fiindca nu e voie sa fumezi, asa mi s-a spus, iar eu de la operatie n-am mai aprins tigara si nu mai aprind cat traiesc. Si daca n-am fumat, cred ca si asta m-a ajutat mult.

Eu mananc un kilogram de fructe zi de zi. Pacientii e foarte bine sa aiba incredere in medicul oncolog. Eu cu doamna doctor am relatii foarte bune, ma suna dansa cand trebuie sa merg la control daca eu uit, da nu uit. Imi face controlul in fiecare luna, eu in fiecare luna imi fac analizele, din trei in trei luni imi face computer tomografie.

Sunt optimist si consider ca nu mai am nimic acum. Cat timp, ca mai apare, ca nu mai apare, nu stiu. Sa nu se gandeasca la boala, sa fie puternici, sa mearga intotdeauna pe ideea ca se vindeca, eu nu m-am gandit tot timpul ca sunt bolnav. De ce sa te necajesti tot timpul, daca te necajesti, mai rau iti faci. Nevasta mea, copiii mei si prietenii m-au incurajat tot timpul.

M-am gandit: de ce sa ma necajesc ca mor. Nu, domle, mergem inainte!

N-ar fi rau sa existe un material, o carte, stiu eu… sa mai studiem si noi, bolnavii, sa stim de ce, sa ne ferim de-aici incolo, daca, Doamne fereste, mai apare vreodata, ca e mai rau cand stii ca esti vindecat si te trezesti dup-aia ca, uite, a reaparut. Ar fi bine sa ma mentin asa cum sunt acuma. Ar fi bine sa intram in dialog unii cu altii, noi bolnavii.